Fii schimbarea pe care vrei sa o vezi in lume

Buna sa va fie inima... Ma numesc Florin Suciu si reprezint Asociatia "Iubim Natura" din Bacau. Am ales sa scriu pe acest forum pentru ca si noi lucram cu un centru in care, tinerii care locuiesc acolo au virusul HIV.

Desi fac parte dintr-o Asociatie ecologica, asta nu ma limiteaza sa nu actionez si in alte sfere ale comunitatii in care traiesc. Astfel, m-am orientat spre ajutorul pe care pot sa il ofer acestui Centru. Am cunoscut aici o asistenta deosebita in persoana doamnei Cecilia Rosca cu care ma inteleg foarte bine si cu care pot sa derulez proiecte pentru acesti tineri.

Practic, cu ei am inceput sa lucrez de putin timp (cam doua luni). Sunt niste copii deosebiti chiar daca unii dintre ei au probleme psihice. Pot sa spun ca atunci cand am intrat pt prima data in acest centru si ei mi-au intins mana sa ne salutam am facut-o cu multe ezitari... Acum, fricile de la inceput au disparut aproape complet.

Ceea ce ma intriga cel mai mult este discriminarea in privinta lor. Pana si in Asociatia nostra sunt pareri contrare intalnirii cu ei intr-o eventuala actiune impreuna (de ecologizare, plantare etc.). Nu poti obliga pe nimeni sa accepte pe aproapele lui si de aceea vine in acest Centru doar cine simte ca poate trece dincolo de barierele mentale si fricile neintemeiate.

Sunt multe de povestit, desi am stat inca putin timp cu ei. Dar cred ca fiecare emotie, fiecare actiune facuta impreuna cu acesti oameni trebuie povestita indelung pt ca merita. Am sa revin si cu alte detalii, actiuni si proiecte pe care le derulam impreuna.

Pe curand si va multumesc.

Hai sa ma fac mai bine inteles. Eu intotdeauna am dorit sa lucrez cu oameni care s-au nascut sau au capatat pe parcursul vietii anumite "aspecte" care ii defavorizeaza in viata de zi cu zi. Fiecare are dreptul, indiferent cum se naste sau ce i se intampla pe parcursul vietii, la sustinere din partea comunitatii in care traieste. Si ma refer la o sustinere reala, nu doar a da niste bani. O sustinere afectiva.

Atunci cand am vrut sa fac ceva pentru comunitatea in care traiesc, dar in sensul amintit mai sus, nu am gasit in cei pe care am reusit sa ii adun in jurul meu acea disponibilitate care sa ii apropie de oamenii cu deficiente. Si atunci am infiintat o Asociatie ecologica . Dar dragostea mea dintai, cea pt oamenii cu nevoi speciale, nu mi-a trecut niciodata. Si astfel, cu timpul am gasit calea sa realizez o punte care sa lege cele doua aspecte: ecologia si oamenii cu nevoi speciale. M-am gandit sa ii implic in actiunile noastre ecologice. Eu sunt un tip de actiune: daca imi pun ceva in cap, realizez. Nu stau mult la discutii. Astfel am mers la acest Centru, am vorbit cu asistenta de care v-am spus mai sus, am facut un protocol de colaborare intre cele doua (Asociatia noastra si Centru) si apoi la treaba. Am inceput sa lucrez numai eu cu ei. Am mers la ei si am inceput sa ii implic in realizarea unei scenete care se numeste "tentatiile adolescentei".

Dar, a venit momentul sa discut si cu ceilalti din Asociatie propunerea de a iesi impreuna la o actiune de ecologizare. Imediat au aparut proteste, frici neintemeiate (nascute din ignoranta). Spuneau: daca se intampla ceva si careva din noi se infesteaza, iti dai seama ce se intampla apoi, ce scandal; sau: eu nu vin la actiune in acest caz (transant, nu? ). Atunci am decis ca vine cine vrea la acest centru si actiuni in comun nu voi face. Dar nu am facut cu ei, pentru ca alte doua organizatii de ecologie din Bacau au organizat la un moment dat o actiune de ecologizare si eu m-am dus impreuna cu tinerii de la Centru si cu doamna Cecilia.

Pentru mine, acesti tineri sunt foarte importanti. Si in plus, nu dau doi bani daca ma infestez sau nu. Toti murim odata si odata. Depinde cum murim... Ajutand sau traindu-ne viata mecanic si in virtutea inertiei?

Cineva din Asociatie imi spunea ca just ar fi sa spun tuturor, atunci cand merg la actiuni practice cu tinerii de la Centru, ca ei sunt infestati cu virusul HIV. Dar nu o voi face. Nu mi se pare just sa ii aratam cu degetul. Ar trebui oare sa ma prezint la o actiune in fata tuturor tinerilor veniti si sa arat grupul de la Centru cu degetul si sa spun: iata, ei au virusul HIV? Nu cred. Si daca ar trebui sa fac asa, atunci sa le punem o emblema pe spate si sa o poarte mereu ca sa ii identifice oamenii... Ca ei mai merg si prin restaurante, autobuze, pe strada si oamenii sa ii stie si sa fuga repede. Ce prostie!!!!

Acum am un proiect tare fain cu ei. O sceneta care se numeste "Tentatiile adolescentei". si vreau sa invete bine sceneta pt ca pana in data de 20 vom merge la un liceu si vom prezenta sceneta acolo. Este vorba de un alt proiect cu liceul Grigore Antipa din Bacau pe care il avem ca Asociatie cu acesta. Si, printre altele,organizam cu acest liceu un eveniment care contine concursuri, eseuri si poezii despre ecologie, scenete. Si la acest eveniment vreau sa ii aduc si pe tinerii de la Centru si sa joace sceneta lor. Dar deocamdata trebuie sa repetam mai mult sceneta.

Cam atat deocamdata. Sper ca ti-am raspuns Mumu la nelamuririle tale. Daca nu, spune-mi unde sa completez.

Mi-ai prezentat, ce-i drept ceea ce faci acum, dar se pare ca nu m-ai inteles in totalitate. Ceea ce doream sa stiu este: Cei care vin la centru, stiu ca tinerii din centrul respectiv sunt sero+? Daca da, nu aveti vreo temere ca intr-o buna zi, cineva sa ii arate cu degetul pe strada din acest motiv?

florin.suciu@iubimnatura.ro a scris:Si in plus, nu dau doi bani daca ma infestez sau nu. Toti murim odata si odata.

- aici as tine sa te anunt ca inclusiv persoanele sero+ lupta pentru viata lor. Nu zic acum ca trebuie sa ai grija de tine sau nu, nu de alta, dar nu sunt in masura sa fac asta + la urma urmei ai o varsta (cu tot respectul ).

Si ca sa-ti dau si un exemplu: La un moment dat un tip, se indragostise de o tipa (nebuneste!) - poate chiar prea nebuneste, dupa cum se va vedea! Au stat impreuna, s-au despartit, s-au impacat, iarasi s-au despartit, iarasi s-au impacat; au tinut-o asa cred ca vreo 2 ani...aproximativ...la un moment dat, tipa nu a mai vrut sa se impace cu el. El nu intelegea de ce...nu zic asta ca si cum tipa ar fi fost obligata sa se impace cu el. Apoi dupa ceva vreme, tipa i-a spus respectivului de ce nu mai vroia sa se impace cu el, desi tinea/iubea foarte mult (nu stiu care din cele doua variante era valabila): "Mai bine sa stai cu cei la fel ca tine!". El nu a inteles din prima ce se intampla, pana nu a vorbit intr-o seara vreo 5 ore cu ea, dupa care a inteles! Ea era sero+. El cu dorinta nebuneasca sa fie cu ea, ea avand aceeasi dorinta, nu stiu cum a facut, dar s-a infectat. Cei drept, s-au impacat, dar acum amandoi sufera unul pentru celalalt! Locuiesc impreuna de ceva vreme. Lucreaza amandoi, ea asteapta un copil (dupa multe luni de tratament ARV pe aceasta tema)! Sa speram ca va fi bine copilul...chiar astept sa ma sune din clipa in clipa sa-mi zica ca e tatic (Nu de alta, dar vreau sa stiu ce e: fin sau fina! Voi fi nasul lor de botez! Hurray!).

Ideea e urmatoarea: El s-a infectat pentru ea (nu stiu daca m-am exprimat bine), ea la urat pentru asta ceva vreme pana sa se impace dar a ajuns sa constientizeze ca ceea ce a facut pentru ea, a facut-o din dragoste (daca se poate spune astfel), dar acum el are in anumite momente regrete ca a facut acel pas care l-a marcat restul vietii. Ceea ce vreau sa subliniez este faptul ca anumite comportamente cu risc pot sa apara a fi ceva normal in cadrul unui context, dar daca ar fi sa stam sa analizam firul vietii (in functie de visele si planurile fiecaruia), ai sa observi probabil ca sunt de fapt ceea ce se numeste "comportament deviant" (nici aici nu stiu daca m-am exprimat cu trebuie...).

Buna.
Hai ca raspund treptat ca sa nu mai sar cate ceva.

Din Asociatia noastra nu vin la Centru decat alte doua persoane, dar destul de rar. Sotia mea si un alt membru al Asociatiei. Este drept ca sotia are in continuare o mare frica . Initial, cand am dat drumul proiectului am stabilit astfel: eu ma ocup de tineri pe parte de ecologie, aspecte ale vietii cotidiene, religie, etica si altele; sotia de pregatirea lor la engleza (ea este profesoara de engleza la Universitate); celalalt membru de partea grafica, desen pt cei care vor (el lucreaza in acest domeniu si este foarte bun); si un preot (sotul unei prietene de-a sotiei). Numai ca socoteala din targ.... Oamenii asteapta sa fie trasi, impinsi sa faca ceva. Acum sunt cam singurul din Asociatia noastra care merge la ei si se implica. Dar cred ca asa este la inceput. Pe masura ce eu am sa imi depasesc fricile, am sa inteleg mai bine ce trebuie facut, si ceilalti prieteni, membrii au sa se apropie mai bine de acest aspect al comunitatii in care traim.

Nu am temeri ca o sa ii arate cu degetul pe cei din Centru pt ca prietenii si colaboratorii mei sunt cu mult bun simt si educati.

Dupa cum ti-am spus de moarte nu am frica pentru ca stiu ca moartea nu exista. Este doar un pas pe care trebuie sa il facem pana la urma. Ceea ce are importanta pentru mine este cum imi traiesc viata. Nu sunt de acord cu fructificarea mecanica a ceea ce ai, ci tind mereu spre invatarea unor noi lucruri, imbunatatire si perfectionare proprie astfel incat sa pot aduce un cat mai bun aport societatii in care traiesc. Decat sa traiesc cu frica de moarte mai bine nu traiesc. Stramosii nostri, atunci cand mergeau la lupta, nu cred ca se gandeau prea mult ca este posibil sa moara. Ei stiau ca trebuie sa fie acolo si sa isi faca datoria. Daca iti este frica nu faci nimic in viata.

Este de la sine inteles ca sunt atent in ceea ce fac. Dar sunt atent in masura capacitatilor mele si asta fara a lasa sa interfereze cu dorinta de a ajuta, chiar si cu pretul vietii.

Frumos exemplul tau cu acest cuplu. La mine, in schimb, dragostea nu merge direct catre oameni. Ci la mine totul porneste din dragostea pentru Dumnezeu. Daca nu as crede in El atunci nu as face nimic din toate acestea. As fi la fel de egoist pe cat ar trebui sa ma marcheze zodia. Dar subiectul relatiei mele cu divinitatea este unul lung si se insira pe tot parcursul vietii mele. La mine nu exista si nu o sa existe vreodata regrete ca am apucat-o pe acesta cale indiferent de ceea ce o sa mi se intample. Atunci cand mergi inainte, daca vrei sa mergi drept, nu vei privi niciodata inapoi.

Atat deocamdata. Voi mai reveni.

tot ce spui, Florin, suna frumos, dar suna numai pentru noi, pentru cei care nu ne temem atat de tare sa ne infectam.intr-adevar, e firesc sa ia parte si persoanele sero+ la toate activitatile desfasurate in societate.sunt oameni, cu exact aceleasi drepturi ca si noi.nu ne sunt cu nimic mai presus sau prejos, insa trebuie intelesi si cei care se tem sa intre in contact cu astfel de persoane.si tocmai asta este slujba noastra, sa informam lumea si sa o aducem pe calea cea buna, in sensul sa ii facem constienti de normalitatea celor sero+.oamenii se tem, pentru ca nu sunt informati, sau pentru ca sunt bombardati de cei din jur cu idei preconcepute sau discriminatoare.mi s-a intamplat pana si mie, ca voluntar ARAS, sa mi se spuna de catre unele persoane ca li se pare riscant ceea ce fac.ca pot intra in contact in cadrul asociatiei cu oameni infectati.si?care ar fi problema?NICIUNA.daca avea cancer s-ar schimba situatia?sau cum ar fi daca ei s-ar uita la noi si ne-ar spune : nu avem ce discuta cu voi, nu suntem la fel.evident ca reversul medaliei ne-ar deschide putin ochii.tocmai de aceea toti cei care credem ca lumea asta poate fi un loc ma bun sau macar mai acceptabil, putem depune un minim de efort colectiv ca sa le iasa oamenilor din cap ca cei care sunt infectati cu HIV trebuie evitati sau ca ei sunt altfel.dar asta implica multa perseverenta si rabdare

Am invatat de-a lungul timpului ca frica poate sa iti fie doar de ceea ce nu cunosti. Nu degeaba se spune: "Cunoaste adevarul, iar el te va elibera". Ignoranta, frica neintemeiata, lenea, delasarea, zgarcenia, fobiile de toate felurile si multe altele nu sunt decat boli ale sufletului care pot fi tratate prin curaj, daruire, iubire, credinta, incredere. Este greu de facut doar ceea ce nu este facut cu dragoste.

De cand am infiintat Asociatie, anul trecut in septembrie, am avut ocazia sa descopar multe lucruri ale comunitatii in care traiesc. Cat timp esti concentrat doar pe ceea ce te intereseaza sau nu esti concentrat pe nimic (doua extreme) nu reusesti sa vezi multe aspecte subtile ale comunitatii in care traiesti. Treci pe langa ele fara sa le vezi. Sunt multi oameni in suferinta in jurul nostru, sunt multe lucruri pe care le putem face legat de ecologia orasului in care traim, sunt multe pe care le putem face... dar nu le vedem.

Descopar cu oroare la tineri de liceu un pragmatism, un materialism foarte adanc. "Daca fac asta ce capat?", "Dar de ce sa fac voluntariat? Ce castig?". Si tot acest materialism este cultivat in primul rand in familie. Atunci cand vad tineri dedicati voluntariatului stiu ca in familia lor au fost educati cum trebuie.

Din pacate flagelul asta afecteaza si tinerii de la Centru. Imi spunea pe buna dreptate asistenta de acolo ca tinerii de la Centru nu stiu ce este viata reala. Ei stiu ca trebuie sa le vina mancarea, sa nu se ingrijeasca de platirea facturilor. Nu au nici o experienta de viata pentru ca nu gusta deloc din viata reala. Totul le vine de-a gata. Dar sper ca prin implicarile noastre, a tuturor in tot felul de actiuni sa le tragem un semnal de alarma.

Astazi ma duc la Centru sa ma repetam sceneta "Tentatiile tineretii" . Sper sa veniti si prin Bacau si sa vizitati si acest Centru. Si poate o sa ne si vedem.

nu toti liceenii suntem asa.eu sunt in al treilea an de liceu si, desi am un examen si inca un curs inafara celor scolare, reusesc sa imi fac timp si pentru 2 voluntariate.ce e drept, nu le fac pe toate perfect.mi se mai intampla sa fie toate activitatile simultan, dar ceilalti ma inteleg si recuperez ceea ce pierd cu proxima ocazie.imi indeplibnesc toate atributiile...ce laudaroasa par..de fapt, voiam doar sa zic ca nu sunt singura care face asa ceva.si nu o facem pentru vreo rasplata financiara sau de vreo alta natura practica.la urma urmei, nu trebuie ca toti sa fie voluntari, ci sa fie receptivi la ceea ce incercam sa le impartasim.la urma urmei, daca oamenii ar fi mai buni si ar face lucrurile asa cum trebuie, poate nici nu ar mai fi nevoie de asociatii si voluntari.chiar ne-ar placea sa iti vedem piesa...(eu ma declar fan teatru si opera, doar ca in orasul nostru mic si imbacsit nu avem acces prea des la asa ceva.numai orchestra voastra ce ne mai incanta uneori simturile...)

Bineinteles ca nu toti liceenii sunt astfel. Cee ace vreau sa spun ca tinerii din ziua de astazi tind prea mult spre materialism. Prioritatile, directiile in viata, idealurile, modelele le sunt cultivate, in mod voit, eronat si cu tendinta exclusiv materialista. De exemplu, la firma la care lucrez suntem 5 angajati: doi sefi, doi proiectanti si un secretar. Secretarul nostru este student in ultimul an la marketing. Este un baiat tare de treaba si sufletist. Dar are o hiba foarte mare: este zero in domeniul culturii. Nu citeste nimic, timpul liber care il are la acest serviciu il petrece cautand adidasi pe net, jucand Fifa pe computer si altele fara rost. Baiat bun, dar ce pacat ca societatea, familia in care traieste nu ii cultiva si simtamantul datoriei fata de comunitatea in care traieste, simtul daruirii. Nu are pic de cultura dar nu pare deloc sa il deranjeze. Si ce inseamna sa nu ai pic de cultura, sa nu te intereseze nimic din ceea ce dureaza? Inseamna cultivarea unei indiferente totala fata de mediul inconjurator si orientarea exclusiva spre propriile dorinte.

Este doar un exemplu. Acum cateva zile lucram la un proiect la liceul Grigore Antipa. Si caram impreuna cu un elev de la liceu pamant cu roaba. Era foarte frustrat ca trebuie sa munceasca . Si imi replica: "Vreau sa merg in Spania ca acolo se castiga bani si traiesti mai bine..." Oare la varsta care o are putea sa simta greutatea vietii? Sau era doar proiectia parintilor, societatii in general care, neputandu-si doza dorintele, sufera mereu?

Eu cred ca cu totii trebuie sa trecem prin experienta voluntariatului. Cu totii avem nevoie de asa ceva. Ati ajuta aproapele face parte din iubirea de aproape cu care se lauda crestinismul. A face voluntariat inseamna a admite ca mai exista si altii, ca dorintele tale nu sunt chiar atat de importante, ca nu existi doar tu. Deci cred ca toata lumea ar trebui sa faca voluntariat intr-un fel sau altul. Caci acesta este o metoda foarte buna de a ajunge la ceea ce tu(Bianca) spuneai de receptivitate. Cum poatefi receptiv cineva care nu a ajutat in viata lui pe cineva si care este exclusiv orientat spre implinirea dorintelor sale?

Tot astfel, prin volutariat si dedicarea propriului timp si a propriilor resurse, se poate ajunge la bunatate sufleteasca. Cred ca, in momentul in care vezi suferinta altuia atunci poti sa intelegi lipsa de greutate si continut a multor dorinte care inainte iti pareau atat de importante.

nu cred ca raspunsul la probleme ca ale elevului din Antipa il reprezinta dozarea dorintelor.cu cat mai multe dorinte si idealuri, cu atat mai bine.ceea ce conteaza cel mai multe este sa si muncesti indeajuns sa iti vezi visele implinite.si la noi in tara se poate castiga bine daca esti bun in ceea ce faci, indiferent de domeniu.si chiar daca Dumnezeu nu te-a inzestrat cu niste capacitati mentale deosebite,prin perseverenta si efort intens, se poate ajunge oriunde.totul tine de om, de cat de tare isi doreste si de cat munceste pentru asta.e usor sa spui ca te duci in strainatate ca sa traiesti mai confortabil, dar, decat sa stai in tara altuia si sa induri mizeriile la care te supune, mai bine te ridici mai greu, dar sigur, in tara ta.si sunt si eu adepta ideii ca atunci cand ii vezi pe unii cum o duc, devii mult mai tolerant, mai bland si ai o dorinta mai mare de a ajuta.eu, una,dupa ce am vazut unele cazuri de oameni pusi in situatii extreme, am invatat sa pretuiesc mai mult ce am langa mine, familia, prietenii pe care ii am si nu numai.sunt unele lucruri marunte in viata noastra, dar care ii dau acesteia sensul si culoarea.pacat este doar ca ne dam seama de aceste lucruri atunci cand le pierdem, si apoi regretam ca nu le-am estimat din timp adevarata valoare.totusi, eu cred ca bunatatea sufleteasca este innascuta sau, cel mult, insuflata in primii ani de viata de ceea ce e in jurul tau.in orice caz,admit si ipoteza ca, in urma unui eveniment marcant din viata sa, un om deosebit de egoist si insensibil la nevoile celorlalti poate sa isi schimbe atitudinea in fata vietii si a lumii.

Pentru mine dorintele sunt una si idealurile alta. Nu pot fi comparate decat fortat. Daca dorintele tin de lucrurile mici, neinsemnate, idealurile reprezinta aspecte importante si marete ale vietii. Dorintele consuma multa energie pentru a le obtine si, fiind atat de diversificate, bulverseaza, in timp ce idealurile focalizeaza energia intr-un singur punct (de obicei exista doar un singur ideal maret) si ne ajuta in concetrare. Sper ca m-am facut inteles... .

In rest sunt perfect de acord cu tine. Imi place maturitatea in felul tau de a privi viata. Felicitari!

Cred ca cel mai chinuitor proces al mintii noastre este sa accepte ca fara o munca constanta, continua nu se pot obtine rezultate de durata. Prea multi oameni considera ca satisfactiile trebuiesc obtinute imediat si cu efortul cel mai mic.

Nu am mai reusit sa ajung pe la Centru. Actiunile ecologice de la Asociatia noastra imi ocupa in aceasta perioada mult timp. Daca pe de o parte pot sa ma bucur ca realizez niste lucruri bune din punct de vede ecologic, pe de alta parte imi pare rau ca nu pot fi mai aproape de tinerii de la Centru.

Astept sa imi povestiti si voi cum e cu voluntariatul la Asociatia voastra...

pentru "maturitatea" mea ii sunt recunoscatoare surorii mele, care e cu 13 ani mai mare ca mine si mi-a deschis ochii in ceea ce priveste felul in care functioneaza lumea in care traim.cred ca nu e firesc sa spunem ca avem un singur ideal.poate cate un ideal pe fiecare plan.de exemplu, un ideal pe plan emotional ar fi sa iti gasesti acea jumatate dupa care unii tanjesc o viata in zadar.pe plan profesional, ar fi o ascensiune intr-un post care sa iti ofere satisfactie pe toate laturile,combinandu-le mai ales pe cea financiara si cea sufleteasca,multumirea ca ai facut ceva.cat despre asociatia noastra, suntem ca orice grup...unul destul de tanar si nu extrem de numeros, dar care se implica cu placere .suntem dirijati de oameni cu suflet mare si cu pregatire in domeniu, care ne "cresc" in spiritul ARAS.sunt persoane de la care chiar ai ce invata si fiecare intalnire cu ei reprezinta un castig moral.incercam sa fim cat de cat o familie, uniti, chiar daca poate suna a utopie, pentru ca suntem oameni diferiti.voluntarii suntem prieteni intre noi si chiar avem incredere sa venim la angajatii ARAS si pentru a ne ajuta in probleme personale.muncim impreuna, ne distram impreuna, ne asumam consecinte impreuna, incercand sa facem lumea putin mai atenta la ce e in jur si la faptul ca cei ce s-au infectat cu HIV nu reprezinta un paria al societatii, ci un grup de oameni la fel de normali ca si noi.

Felicitari si surorii tale...

Eu de exemplu am un singur ideal in viata: sa-L iubesc pe Dumnezeu mai mult decat orice. Toate celelate, serviciul, banii, relatiile, tot ceea ce fac in viata se subordoneaza acestui ideal. Totul converge in acest ideal. Tot ceea ce caut in viata, tot ceea ce fac in viata trebuie sa ma aduca mai aproape de acest ideal. Pot sa spun ca o casatorie reusita in acest sens, un serviciu care sa ma ajute in acest plan si toate celelate sunt doar trepte care le parcurg dar doar pentru a ma aduce mai aproape de idealul meu. Nu ma intereseaza un serviciu care sa ma faca sa ma simt mai bine din nu stiu ce punct de vedere ci ma intereseaza un serviciu care sa ma aduca mai aproape de idealul meu. De aceea nu pot vorbi de alte idealuri in planuri diferite ale vietii.

Pe alta parte mi se pare ca ne risipim foarte mult cautam sa avem un ideal pentru fiecare sfera a vietii noastre.

Ma bucur sa aud ca sunt astfel de comunitati cum este a voastra. Dumnezeu sa va ajute sa va indepliniti menirea. Sa stii ca ceea ce faci tu acum este extraordinar si asta nu numai pt ca sunt putini ca tine si si pentru calitatea sufleteasca pe care o implici. Si asta nu o spun ca sa te ridic in slavi ci ca sa te ajute sa fii si mai determinata pe calea voluntariatului pe care esti.

Pe curand.

merci de incurajare...am avut destui oameni, chiar si dintre cei foarte apropiati, cu care am avut numeroase conflicte pentru ca am vrut sa ma implic in astfel de activitati.mi s-au reprosat multe si imi venea uneori greu sa ajung seara tarziu acasa de la tot ce aveam de facut si sa fac fata certurilor.de fapt, intentiile celor din jur erau oarecum nobile.voiau sa ma convinga sa imi dedic mie mai mult timp.se temeau ca voi incepe sa nu mai fac fata scolii sau altor lucruri in genul asta, dar am avut satisfactia sa le dovedesc ca le puteam impaca pe toate si o faceam cu un oarecare succes.nu doar ca rezultatele scolare nu au scazut, dar au capatat o tendinta de crestere, dormeam mai putin, dar ma trezeam odihnita cat de cat, aveam vreme sa mai si citesc si sa mai fac si celelalte lucruri adiacente activitatilor de voluntariat.cred ca asa am descoperit ca daca vrei, poti impaca orice.si am ajuns si la concluzia ca Dumnezeu nu te lasa la greu si iti intinde o mana exact atunci cand simti ca te lasa puterile definitiv.dupa fiecare discutie in contradictoriu cu cei dragi aparea fie sora mea, fie un prieten bun, care imi spunea ca ziua de maine va fi mai buna ca cea de azi si de cele mai multe ori, avea dreptate.Idealul tau mi se pare unul nobil, insa cred firea mea e diferita.cred in Dumnezeu si in opera lui, dar nu ma impac cu unele dogme bisericesti.nu ezit sa ajut cand este cazul si o fac sub indrumarea Lui, ii cer o mana de ajutor cand am nevoie si incerc sa si multumesc pentru ceea ce primesc de la El.apropos, chiar mi-ar placea sa mai tinem legatura in privinta actiunilor de voluntariat pe teme ecologice.eu sunt implicata in proiectul 003 al celor de la Tasuleasa Social si voi urma cat de curand un curs de training la Tasuleasa, in Bistrita Nasaud.putina informatie diversificata nu mi-ar strica in domeniu si poate in vara as avea ocazia sa va dau si voua o mana de ajutor daca e nevoie in actiunile pe care le faceti voi...nu e chiar departe Bacaul de Piatra...

Sambata, 19.04.2008, particip impreuna cu tinerii de la Centru la un spectocol organizat de Asociatia noastra si Liceul Grigore Antipa. Am gasit tinerilor, care acum formeaza o trupa, si un nume: TRUPA SPERANTA. A fost aprobat de tineri denumirea si de acum asa se va numi. Sambata va fi prima lor iesire in public cu sceneta "Tentatiile adolescentei". As fi vrut ca echipa lor sa fie formata numai din tinerii de la Centru dar macar de data asta trebuie sa particip si eu pentru ca inca nu sunt pregatiti sa o faca singuri. Nu se sincronizeaza prea bine. Dar prin exercitiu si efort se va ajunge ca eu sa ies si in locul meu, daca va fi necesar, sa intre altul.

Oricum sunt foarte emotionat si pentru TRUPA SPERANTA si pentru evenimentul in totalitate lui la care mai este inca mult de pregatit. Am sa filmez si am sa postez, daca imi dau voie cei de la Centru si cu acordul tinerilor, si pe youtube pentru a putea vedea si voi cum va fi. Daca sunteti prin Bacau si vreti sa veniti la acest eveniment eu va dau un link la forumul Asociatiei noastre pt mai multe detalii legate de loc, ora si altele... http://www.iubimnatura.org/forum/showthread.php?p=306#post306

O alta actiune la care au participat si 5 tineri de la Centru a fost ecologizarea de duminica trecuta. Pentru mai multe detalii si poze tot pe forum... http://www.iubimnatura.org/forum/showthread.php?t=192

Una peste alta incep sa apara, treptat, roadele colaborarii cu tinerii de la Centru. Sunt atat de fericit

La voi cum merge? Ce realizari mai aveti impreuna cu tinerii de la Centru vostru?

Bianca, te felicit pentru realizarile si proiectele tale. O sa te ajute foarte mult in viata ceea ce faci acum din pasiune si cu dedicatie. Mai povesteste-mi despre proiectele voastre la Centrul vostru pentru a ma putea inspira si eu pentru Centrul nostru din Bacau. Orice sugestii sunt binevenite.

Iata ca a avut loc spectacolul nostru sambata, 19 aprilie 2008. Spectacolul a durat in jur de o ora jumatate si am ragusit cat am vorbit (acustica lasa de dorit in sala de sport asa ca a trebuit sa vorbesc tareee )

Trupa SPERANTA a fost la inaltime desi personajul principal Daniel, cel care juca rolul lui Iisus, ne-a lasat balta tocmai in dimineata evenimentului. Asa ca a trebuit sa las rolul de diavol si sa trec la cel al lui Iisus . Una peste alta eu cred ca am fost la inaltime cu totii. Deocamdata puteti vedea doar pozele pe siteul nostru al intregului spectacol. Voi posta si pe youtube parti din spectacol si, daca tinerii sunt de acord, si sceneta noastra "Tentatiile tineretii".

Iata linkul spre forumul nostru cu poze http://www.iubimnatura.org/forum/showthread.php?t=202.

Si acesta este doar inceputul Trupei SPERANTA pentru ca vom continua sa facem mai multe scenete si sa participam la mai multe spectacole.