violenta -o problema vazuta ca o normalitate?

din nefericire inca se mai poate observa mentalitatea conform careia nu mereu violenta e daunatoare..cred ca toaa lumea a auzit de zicala "unde da mama/tata creste"...cand ma refer la violenta nu ma refer neaparat la violenta fizica ci si la cea verbala care de multe afecteaza mult mai tare decat cea fizica...nu ar trebui ca in plin sec 21 violenta sa mai fie privita ca un lucru normal si in consecinta acceptata pentru ca nu e cv normal...lucrurile ar putea fi rezolvate printr o maniera mai delicata neapeland la "legea pumnului"..sau cel putin asta este parerea mea

Violenta devine un factor sufocant. E ca o umbra care ne insoteste la fiecare pas. O vedem pe strada, in scara blocului, la scoala sau oriunde altundeva. Campaniile anti-violenta sunt absolut inutile. Si asta datorita faptului ca lumea nu se sesizeaza. De cate ori ati vazut o scena in genul : 2 tineri se bat pe strada si apare cineva sa ii desparta? Eu, sincer, nu am avut prilejul sa vad asa ceva. Lumea trece ignoranta pe langa astfel de fenomene. Treptat, intra in rutina, in normalitate. Fiecare e mult prea inchis in cochilia lui ca sa il vada ce se intampla in jur, daramite sa mai ia si masuri? Si cum sa te astepti sa nu fii inconjurat de violenta daca toate desenele animate sunt pline de astfel de scene, daca pana si educatoarea si invatatoarea ameninta ca te loveste peste maini cu linia daca nu esti cuminte? Ce pretentii sa ai de la asemenea copii, cum am fost si noi si cum urmeaza in toate generatiile de dupa noi? Societatea ar trebui trezita la realitate. Visul ei este o minciuna.

violenta, un factor cat se poate de real ,fara scapare, cred ca neam obisnuit sa vedem cum doi oameni se ceatra si de aici ajung in cel mai rau caz sa se omoare intre ei , cred ca de acum este ceva normal sa auzi la stiri sa citesti in ziar cum a mai murit unul din cauza ca s-a batut sau s-a certat cu altul, dar in cel mai rau caz este vb de copii care-si bat sau isi omoara parintii , de ce?
am ajuns sa ne fie frica sa mergem pe strada? sau sa ne fie frica de vecinul cu care am stat ieri si am vb pe banca? dar asta este realitatea cu care ne confruntam in viata de zi cu zi

Violenta este un raspuns al orgoliului, pe care toti dintre noi il avem. Atunci cand cineva ne supara sau ne deranjeaza, se declanseaza ceea ce noi numim defensiva, si incepem sa atacam. Intrebarea e cum atacam? Cum imi place mie sa spun, prin "intepare". Intepare inseamna ca lansezi rautati asupra celul care te-a deranjat in vreun fel. De obicei se incepe prin cuvinte neplacute, nu neaparat vulgare, dar care sa-l raneasca pe adversar. Prin asta iti deminstrezi superioritatea. Dar sa fie vorba oare de superioritate? De ce sa arati altcuiva cat esti tu de tare facandu-l sa sufere. E mai frumos sa-i demonstrezi dragostea, nu inversunarea impotriva lui. Esti mai puternic atunci cand ii arati ca tu nu recurgi la o razbunare patetica, ci faci cu totul opusul. Astfel va intelege ca ceea ce a a facut nu a fost un lucru pozitiv pentru tine, dimpotriva; isi va schimba atitudinea.
Cat despre violenta fizica, care apare in cazuri mai avansate... nu sunt foarte familiarizata cu ea. Cateodata ma surprinde sa aud atatea cazuri de violenta fizica si nu inteleg cum de se recurge la asa ceva. Si Deea...ai omis sa spui o replica des intalnita la parinti: "eu te-am facut, eu te omor". Oricum violenta fizica nu duce la nimic bun, ca nici cea verbala, de altfel. Insa cuvinte cred ca dor mai mult decat o palma. odata cu vanataile uiti si de tristetea provocata.

mai gabi, ce zici tu, cu raspunsul prin dragoste, este foarte frumos si sensibil, dar nimeni nu mai are rabdare sa faca asta...timpul e presant, sunt milioane de lucruri pe care vrem sa le facem, toti suntem stresati, iar daca izbucneste unul, in mod automat rabufneste si cel de alaturi.nimeni nu mai are rabdare sa te ia de mana cand esti nervos in loc sa urle la tine sa iti spuna sa te calmezi.si poate ca te-ai irita si mai tare daca ar face-o.sincer, eu as vrea sa se faca mai multe pore de psihologie aplicata in scoli.sau ore optional gen "negocierea conflictelor" sau mai stiu eu ce, dar facute de profi competenti.sau...mai simplu, ca la spitalul de nebuni...o camera capitonata, bine etansata, in care fiecare cand simte ca e nervos, sa se duca, sa faca ce o vrea, sa faca tumbe, sa se dea cu capul de pereti, sa urle pana se sufoca.pe urma sigur ii trec toti "dracii" si se rezolva lucrurile

mai toti suntem presati si avem milione de lucruri de facut si a naibii zilele astea parca se scruteaza pe zi ce trece...nu mai ai timp de nimic..nu mai ai timp pentru tine...dar a fi violent si a ti descarca frustrarile pe care le ai pe o persoana nevinovata desi e solutia cea mai rapida nu e si cea mai buna..e adevarat ca intr un mom de criza iti vine sa urli si sa pocnesti pe cineva dar stim cu totii ca a recurge la violenta nu e o solutie si faptul ca l ai pocnit p ala de langa tine sau ca i ai adereasat niste cuvinte jignitoare nici nu te va face sa te simti mai bn si nici nu ti va rezolva problemele..autocontrolul e f important aici si recunosc ca si eu inca mai lucrez la capitolul asta ..cateodata imi iese alte ori nu important e ca macar incerc

si faza cu autocontrolul difera si de intensitatea reactiilor, ca una e sa zici lasama-n pace, ca nu am chef nici de mine acum, si alta e sa dai cu pumnul.diferenta de mentalitate, spirit, educatie, manifestari animalice......

instinct animalic exista in fiecare din noi..dar daca i am da cu totii frau liber c am face..ne am pocni si omori la ordinea zile...cert e ca violenta nu e un lucru normal si atat timp cat se poate evita (si ma refer aici in special la cea verbala) ar trebui sa o faci...ca sper ca suntem cu toptii de acord ca de multe ori niste cuvinte spuse aiurea pot rani mai mult decat 10 pumni..

deea a scris:...cert e ca violenta nu e un lucru normal si atat timp cat se poate evita (si ma refer aici in special la cea verbala) ar trebui sa o faci...ca sper ca suntem cu toptii de acord ca de multe ori niste cuvinte spuse aiurea pot rani mai mult decat 10 pumni..

Nu mai tin minte exact, dar era o vorba de genul: "cuvintele lasa semne ce nu se vad...". In fine, ideea e ca de multe ori violenta verbala este asociata si cu discriminarea si asta e cel mai grav! Multi inca nu constientizeaza situatia unei persoane. Daca ii intrebi, de ce nu te pui in locul lui, raspunsul poate fi socant cateodata ("da' ce's prost?). Nu...poate nu e...dar este daca nu se pune in situatia celuilalt. Este grav ca se intampla asa intr-o societate care promoveaza dezvoltarea socio-culturala la nivel european, dar ce este si mai grav este faptul ca multi dintre membrii societatii romanesti al secolului 21, inca traiesc cu impresia ca totul e bine si frumos.

Revenind la subiect:
Violenta din puctul meu de vedere este dovada lasitatii si slabiciunii celui care o foloseste. Daca se gaseste cineva sa-mi demonstreze contrariul...

ochisor a scris:Nu mai tin minte exact, dar era o vorba de genul: "cuvintele lasa semne ce nu se vad...". In fine, ideea e ca de multe ori violenta verbala este asociata si cu discriminarea si asta e cel mai grav!

Dupa cum a spus si ochisor, un cuvant poate lovi mult mai tare decat un pumn sau o lopata. Cert e ca multi, poate chiar marea majoritate a societatii nu constientizeaza asta, si considera "vorbele abstracte" (daca pot sa le spun asa...) a fi ceva normal. Ceea ce iarasi multi nu stiu este ca poti fi sanctionat in privinta asta potrivit legii. Nu mai stiu exact care e, dar am sa caut si va fi postata.

ochisor a scris:Multi inca nu constientizeaza situatia unei persoane. Daca ii intrebi, de ce nu te pui in locul lui, raspunsul poate fi socant cateodata ("da' ce's prost?). Nu...poate nu e...dar este daca nu se pune in situatia celuilalt. Este grav ca se intampla asa intr-o societate care promoveaza dezvoltarea socio-culturala la nivel european, dar ce este si mai grav este faptul ca multi dintre membrii societatii romanesti al secolului 21, inca traiesc cu impresia ca totul e bine si frumos.

ochisor...raspunde la o intrebare: tu (ca agresor) te-ai pune in locul celui pe care il agresezi (fizic sau verbal), in acel moment?

ochisor a scris:Revenind la subiect:
Violenta din puctul meu de vedere este dovada lasitatii si slabiciunii celui care o foloseste. Daca se gaseste cineva sa-mi demonstreze contrariul...

Nu stiu daca va fi cineva intr-adevar atat de "destept" incat sa fie in stare sa demonstreze contrariul...

gata ochisor ..l ai cucerit pe bogo:))..dupa ce i ai dat peste nas cu faza cu blogul de acum si worships u:P

Bogo, acea lege e legea 61 pe 91, cu un milion de modificari aparute intre timp ( totusi, au trecut 17 ani de atunci).totusi, esenta e velabila

In primul rand, violenta e influentata de nivelul de educatie si de modelul care ti se da poate inca din copilarie. Daca un copil creste intr-un mediu in care violenta e la ea acasa, e destul de normal sa invete si sa ramana cu aceste deprinderi pe viitor. Iar in Romania, auzim de zeci de cazuri de violenta fizica si verbala zilnic..care e solutia? Eu zic sa facem prima data ceea ce tine de noi. Sa facem noi primul pas in a nu lovi cu vorbe sau, mai rau, cu pumnul. Hai sa invatam sa nu ne descarcam nervii de moment ca sa regretam mai tarziu..

esenta era valabila, nu velabila..in fine, my mistake...(puteai sa corectezi asta, domnu' Bogo, nu sa imi scoti ochii pt altele).Asa e, flor....lumea face dupa cum vede in mediul din care provine.copiii mici sunt ca maimutelele, imita tot, iar daca astfel de comportamente violente sunt incurajate mai mult sau mai putin voluntar, ei asta considera normalitate si comportament firesc.si la ce sa ne asteptam cand pe orice canal ai da, in 3 minute vezi 15 injuraturi ,30 de pumni si nu numai?nici macar desenele animate nu mai au farmecul de alta data...in magazinele pt copii se gasesc doar tancuri, bombe, avioane... foarte rar gasesti jocuri care sa sporeasca nivelul intelectual in loc sa incite la jocuri violente

sunt total de acord ca violenta porneste in principal din familie din familie dar asta nu trebuie folosita drept scuza..daca u ai vazut in familie violenta asta nu inseamna ca trebuie sa urmezi pas cu pas aceeasi traiectorie com[portamentala, ci dimpotriva trebuie sa te lupti cu toate puterile sa nu faci acelasi lucruri care pe tine te au marcat...stiu ca in teorie e usor de zis dar cu putina ambitie si autocontrol se poate realiza si practic

nu am exclus nici posibilitatea asta, insa sunt extrem de putini copiii care au taria necesara sa schimbe ceva in jurul lor cand mediul nu le e favorabili.cei mai multi se complac in mocirla si acolo raman intepeniti definitiv.daca cineva din exterior le-ar arata ca se poate si altfel, probabil ar avea o motivatie ceva mai mare

Tot ce s-a postat e adevarat, insa nici unul dintre voi nu cred (si nu v-as dori) ca a trecut prin asa o experienta (daca nu e corect ce am spus, sa ma contraziceti). Ceea ce spunea deea despre autocontrol nu este foarte usor de pus in practica. Si stiti care este cauza? Copilul care a trait intr-un mediu violent reactioneaza involuntar, inconstient la violenta. Stiti ce spune un copil de aproximativ 12-13 ani care traieste intr-un mediu violent? "Cand am sa cresc mare nu am sa fiu ca tata, eu nu am sa-mi bat copiii si nici sotia. Am sa fiu cel mai bun tata din lume". Dar dupa ce creste, dupa ce isi formeaza o familie, uita toate acestea si, inconstient, ajunge un om violent.
Cred ca stiti si voi sloganul: "Violenta naste violenta".
Si ar mai fi un lucru care trebuie spus pe tema violentei. Cea mai mare piedica in reducerea sau stoparea violentei la noi in tara este legislatia. Aici ar trebui lucrat foarte mult pentru a avea o baza legala in demersurile facute de anumite institutii si organizatii care activeaza in acest domeniu.

simona, sunt de acord cu tine, dar numai intr-o oarecare masura.nu toti copiii fac asa.stiu eu exemple in care copiii si-au vazut mamele vinete de mai multe ori decat le-au vazut primind flori intr-o perioada destul de mare de timp, scene cu aruncari de cutite ca in filmele cu politisti...si tocmai asta i-a facut pe cei mici sa vrea sa devina altfel si chiar sa o si faca.au vazut ca tatii erau niste imbecili si vin la iubitele lor cu flori de fiecare data cand le intalnesc sau ciocolata, sau pur si simplu au mereu zambetul pe buze pt a pastra atmosfera placuta.bineinteles, mai exista si momente de furie, dar gasesc alte metode pentru a se elibera de acea stare.efectiv ies din camera si se apuca de facut ceva productiv.sau pur si simplu ies la plimbare.apoi se intorc, discuta civilizat si toata tarasenia se incheie.e chestiune ce tine de personalitate felul in care iti manageriezi starile de nervi

Simonab a scris:Cea mai mare piedica in reducerea sau stoparea violentei la noi in tara este legislatia. Aici ar trebui lucrat foarte mult pentru a avea o baza legala in demersurile facute de anumite institutii si organizatii care activeaza in acest domeniu.

Simonab, in primul rand legislatia e de tot...ala turcesc...sau romanesc mai degraba.

Aici as putea sa spun prin ceea ce am trecut eu cand eram mic.
Poate gresesc ca spun asta, poate ca nu...doar Dumnezeu stie.
Tatal meu a fost un alcoolic notoriu. Nu exista noapte in care sa nu fie scandaluri, pumni impartiti intre mama si el, plansete si alergaturi olimpice pana la stadion (din cealalta parte a orasului - darmanesti) la politie sa le zic politistilor ca "tata o bate pe mama!". Tin minte la un moment dat ca venisem de la scoala. Nu era nimeni acasa. M-am luat frumos, mi-am pus mancarea la incalzit, am mancat, si m-am pus la scris...cel putin pana a intrat tata in casa. am fost luat la pumni si picioare, ca nu o gasea pe mama. Avem 11 ani pe atunci. m-am bagat dupa mobila, doar ca sa scap de pumnii lui. A plecat...dupa vreo ora ajunge mama acasa, eu fiind inca dupa mobila in stare de soc. Atunci mi s-a schimbat viata total. A venit seara si odata cu ea si tata acasa. Alt scandal, alta noapte nedormita.

Cativa ani mai tarziu, dupa multe scandaluri si amenzi primite de la politie, pentru desturbarea linistii publice, intr-o seara se luase de mine (era vara lui 1994), atunci am dat prima data in el, as fi vrut sa fi zis ca era ultima data, dar nu a fost asa. De acum se lua de mine, nu se mai lua de mama. ne bateam ca chiorii, cu tot tacamul, cu buze sparte, ochi umflati, capete sparte, si asa mai departe; scene cu adevarat macabre, dar care ma vor bantui pentru tot restul vietii! Tin minte ca intr-o zi, mama plecase sa ramana la o matusa de a mea peste noapte. Eu am ramas acasa. Trebuia sa plec in seara aceea la munte. Venise baut (inca o data). Incuiase usa, si nu-mi dadea cheia sa ies. Atunci am reactionat intr-un mod care nu mi-a placut deloc. L-am lovit intre ochi. A cazut ca mort. Am crezut ca l-am omorat. Jumatate de ora mai tarziu si-a revenit si m-a intrebat de ce am dat in el. I-am spus ca nu-mi place asta, dar nu vedeam alta solutie atunci. Vorba buna nu mergea. Am plecat in seara respectiva la munte. Bineinteles ca nu mi-a tihnit. Am stat doua nopti pe munti. Ajuns acasa, am aflat cu stupoare ca mama e internata pentru ca i-a bagat un cutit de bucatarie in picior. Si acum imi aduc aminte scena in care eu am intrat in casa si am vazut sangele din holul de la intrare. El era internat la psihiatrie. Am fost la mama la spital, la el nu. Pentru mine de atunci a incetat sa mai existe ca parinte. Pentru mine era un nimeni. Il renegasem ca parinte. Am plecat la Bucuresti la liceu. Intr-una din veri am revenit in judet, dar nu am mers acasa. Am plecat direct la casa bunicilor. Cat timp am stat acolo, am avut ocazia sa vin in piatra. Am venit. Ai mei erau despartiti de acum. Am trecut si pe acasa. Goala. Fara o mobila cum trebuie, ci doar niste tzoale intinse pe parchet pe post de pat si casa plina de boschetari. Tata nu era in casa atunci. Dupa ce am facut "curatenie" printre ei, a ajuns si el acasa. Fusese la baut. Bineinteles ca ne-am luat la cearta din nou, si eu care venisem sa-mi cer scuze pentru ca m-am comportat exact cum nu trebuia...Ne-am luat la bataie iarasi. Dupa ce am plecat de acolo, am plecat inapoi la munte. Am plecat si de acolo cateva saptamani mai tarziu. Am ajuns la Bucuresti, a inceput scoala, am intarziat la o ora, si in pauza urmatoare colegii mi-au spus ca m-a cautat directoarea. Ma cautase sa-mi zica ca a murit.

O lacrima nu am dat la inmormantare.

Imaginile in care ma bat la un salbatec cu el, inca ma mai bantuie...si ma vor bantui in continuare, dar cel putin sunt multumit ca sunt in capul meu pe de o parte, pentru ca ma vor ajuta sa nu cad in acelasi pacat...urasc violenta si se vede si de ce...

Cert e un lucru: mie mi-a ajuns...violenta pentru mine este egala cu sarea pentru melci, ma apuca toti dracii cand aud de violenta impotriva copiilor sau cand ii aud pe boii astia de pusti din ziua de azi ca "ii dau un pumn lu' taicamiu, desi inghite limba. Nu comenteaza el la mine" (sa nu ii iei si sa-i dai cu capul de toti peretii...). Astia nu au nici un viitor...inafara de cel al strazii...asta ii vor manca de vii impreuna cu violenta...

Atat am avut de spus... Mai mult nu mai pot spune... Mi-e greu...

si sunt scene care nu sunt unicat, din pacate...iar problema cea mai grava e ca ele nu lasa semne atat de adanci in memoria celor ce au fost adultii din peisaj, ci a copiilor.in mintea lor se deruleaza de milioane de ori aceleasi filme, filme ce nu ii lasa sa doarma noaptea sau ii fac sa se gandeasca zi de zi la ce vor gasi cand se intorc de la scoala sau daca vor mai gasi pe cineva in casa si nu unul in spital, daca nu la morga, si pe celalalt prin cine stie ce clinica sau poate plecat in lume....iar ceea ce doare cel mai tare e ca alcoolul e cauza majoritara a scenelor de acest gen.la petreceri lumea ma intreaba de ce nu beau....toti ma intreaba daca "am facut-o vreodata lata" sau ''am ajuns sub masa" si sunt mirati pt ca acusi fac 18 ani si inca nu am avut aceasta "onoare", de a-mi pierde constiinta si de a ma dezumaniza.de ce nu am facut-o?simplu...pt ca am vazut cat rau poate face.dar cu asta se ajunge la un alt subiect delicat, acela al alcoolului si tragediilor carora le da nastere

mai alcolismul e o problema incredibil de frecvent intalnita poate prea frecvent ...bianca u ziceai ca u nu ai incercat niciodata sa intreci masura cu alcoolul..eu din nefericire am incercat ..aveam vreo 16 ani si ca sa fiu si eu teribilista si tampita in acelasi tyimp am vrut sa vad si eu cum e..mai mult a foost curiozitate si inconstienta....nu e absolut nicio placere in afara de faptul ca nu ti mentii echilibrul si ca vomiti de mama focului...faza ca iti ofera nush c senzatie de placere de nush e absolut o mare si rotunda minciuna ...poate ca in starera aia ai mai mult curaj si de obicei persoanele timide recurg la asemenea mijloace de a si "face curaj"...la unii poate ca acest curaj ia proportii prea mari si de multe ori incontrolabile...devii irascibil, doar tu ai dreptate, nimeni nu are dreptul sa te contrazica, tu detii puterea tu esti centrul universului..sau cel putin asta crezi....cu alcoolu; nu e de joaca ..poate incepe ca o gluma si nu stii unde te duce ..am un prieten care din nefericire acazut in patima alcoolui..era o pers care oricare alta putin timid poater dar nimic iesit din comun..la inceput consuma alcool moderat cat "sa si faca curaj " cum zicea el dar la un mom dat incepuse se consume alcool de nevoie, bauturile cu un continut mic de alcool nu i mai satisfaceau nevoile ..incepuse sa bea doar tarie, avea stari de sevraj temurat, dureri de cap in lipsa alcoolului, acum are 23 d ani si e alcoolic ..si a pierdut prietenii (si avea destul de multi fiind o pers care interrelationa destul de usor) pt ca ii jignea si nu mai avea control la bautura, tatal lui este ca si el alcoolic iar mama lui satula de bataile crunte p care le indura nu a mai putut suporta si a plecat in italia..acum el munceste ..a renuntat la scoala, scria poezii dar a renuntat si la ele..putinii bani p care i castiga ii da p alcool si p tigari..a fost si in coma alcoolica de 2 ori....am incercat sa vb cu el dar pur si simplu refuza sa asculte iatr chestii generala care e valabbila pentru toti cei care sufera d aceasta boala e ca refuza sa recunoasca ca e alcolic replica lui de fiecare data fiind "pot sa ma las cand vreau"..cred ca si el e constient ca nu poate facae asta dar macar spunandu o il face s se simta mai bn..alcoolul ca orice alt drog e bn de evitat pt ca odata prins in jocul lui greu mai iesi..greu dar nu imposibil